Total de acord. De’a lungu’ timpului am căpătat un dispreţ de neînchipuit pentru persoanele care fac rău animalelor. Am încercat să găsesc o justificare, o idee sau măcar o frântură de idee, până şi o scuză ca să’mi răspund la întrebarea pe care mi’o pun de fiecare dată când mă gândesc la oameni care rănesc animale: DE CE?
Ce îţi poate face un animal să te determine să’l baţi sau, mai rău, să’l omori?! Un singur lucru mă scoate din minţi mai rău decat ăsta: să te iei de un animal fără niciun motiv, din plictiseală, din prostie, din nervi, din prostie din nou.
Bun. Să zicem că eşti calm, vesel, senin, vezi un căţel pe stradă, tu, ca un iubitor de animale ce eşti, te apropii de el să’l mângâi şi el se uită ameninţător la tine, te mârâie, după care te muşcă. Ce faci acu’? Dacă e grav, suni la salvare, bineînţeles, salvarea vine imediat, te ia, te duce la spital, unde un doctor se ocupă de rana ta; dacă nu e aşa grav, te îndepărtezi de căţel şi te duci uşurel la spital. WRONG! Bineînţeles că tu uiţi şi de muşcătură şi de tot şi iei ce găseşti mai la îndemână şi baţi bietu’ căţel până îl omori. Chiar şi după ce nu mai mişcă, tu tot continui să dai. Să fii sigur că i’ai arătat tu cine e şefu’. Well, asta e atitudinea unui idiot.
Wait, take us back to the start: “te apropii de el să’l mângâi şi el se uită ameninţător la tine, te mârâie [...]“.
Nothing? Let’s try again: “te apropii de el să’l mângâi şi el se uită ameninţător la tine, te mârâie [...]“.
Still nothing? Ok, last time. Pay attention: “[...] se uită ameninţător la tine, te mârâie [...]“.
Aaaa! A, ce?! A, eşti idiot/idioată. De ce? Pentru că animalele nu atacă din senin! Nu atacă dacă nu sunt provocate sau dacă nu se simt ameninţate şi, în plus, înainte să atace, îţi dau de înţeles că dacă nu te îndepărtezi, numai asta le mai rămâne de făcut. Singura excepţie o fac animalele carnivore sălbatice, precum felinele, de exemplu (btw, love them! ♥), care, în afară de cazurile ăstea, atacă şi dacă te consideră pradă. Da’ nu cred că faci prea des plimbări prin savană, fără vreun autovehicul.
(Chiar am văzut un documentar anu’ trecut despre un studiu asupra unui grup de lei pe un anumit interval de timp, 3 luni, parcă. Well, în 3 luni prezentatoru’ le’a câştigat încrederea, le’a demonstrat că nu reprezintă nici ameninţare, nici pradă, încât felinele l’au lăsat să se apropie până şi de puii lor sau de ele, atunci când mâncau.
Concluzia e că nici animalele sălbatice, nici cele domestice nu atacă din senin. Asta pică.)
..So, de ce ai omorât căţelu’ ăla?
Listening to Vertical Horizon – Best I ever had
Părea că n’are nicio problemă, că are o viaţă siiimplă şi perfectăăă. Stătea lângă un magazin. Cred că doamna de la magazin avea grijă de el. Mâine, dacă îl mai văd, îi iau ceva de mâncare. 
