Povestea Sabrinei .Povestea lui Sasha

Povestea mea a inceput acum 6 ani…cand am implinit 14 ani mama ma intrebat ce imi doresc de ziua mea,stiti ca deobicei la aceasta varsta se ofera din partea parintiilor un inel sau un lant de aur,ceva simbolic ce poaet fii purtat toata viatza…dar eu am vrut un catzel ,si am tot insintat pana lam primit…avea 2 saptamani cand a venit la mine(din nou incapatanarea mea sa il am cat mai repede)era atat de micutz de am zis”ce e cu sobolanul acesta” nu veea,nu putea umbla…dar de atunci viatza mea si a familiei mele s-a schimbat…in scut timp a crescut tot mai mult si mai mult…a deschis prima data ochisorii vazandu-ne pe noi,a mers prima data alaturi de noi,era ca si un nou nascut.
Nu stiam ce nume sa ii punem asa ca am ales sasha….un nume unic si frums(avea stea in frunte ceea ce inseamna ca era norocos…si chiar a fost 6 ani…)
LA 2 luni a avut un accident de masina am crezut ca a murit,lam dus de urgenta la veterinar si mia spus ca nu mai are nici o sasnsa toata noaptea am stat si am avut grija de el…a doua zi lam dus din nou si mia recomandat un cabinet veterinar “Prietenii Mei” din Sibiu(eu fiind din Medias) unde se faceau genul acelea de operatii…mi sa spus ca o sa raman doar cu 3 picioruse…dar nu conta era sahsa meu indiferent cum era,din fericire sa vindecat foarte repede datorita faptului ca era tanar si avea parte de multa iubire.
Timul trece si relatiile din noi erau tot mai stranse,stia cu sa ne inveseleasca,sa fie acolo cand aveam nevoie de el,era iubit si indragit de otatra lumea…dar si foaoooarte rasfatat,vroia atentia tutuor,nu se putea intra la mine in casa fara sa fie bagat in seama sasha.
A invatza sa aduca lucruri de la magazin in gura,de fiecare data cand vedea banii stia ca mergem la cumparaturi si vroia sa vina si el,vroia sa fin mandii de el ca aduce ceva in gura de la paine,dulciuri,tigari,mancarea lui…niciodata nu le strica dar isi astepta rasplata dupa aceea,era inebunit dupa duciuri si fructe…manca exact ce mancam noi…desii ne-a mai creeat probleme(nu statea niciodata singur in casa,nu manca din locul lui ci doar de la noi din mana,mai fura mancare)nicioadata nu ne-am gandit sa il dam…era fericirea familiei…nu accepta tipete in casa (mereu intervenea)ne chinuia mereu ca avea chef de joaca…era cel mai scump,gras si frumos catel…era “marele meu alb” ((
Timpul a trecut…si mama a trebuit sa mearga in italia (tatal meu fiind acolo de ceva timp) eu cu fratii mei la fac in cluj si nu avem ce face cu sasha….lam dus la bunica mea o saptamana pana ma mutam eu aici in cluj la casa sa il pot aduce…..dar a fugit de acolo(bunica mea la tinut 4 zile in lant deoarece omora puii de gaina,el se juca cu ei dar cum era foarte mare ii omora asa ca la pus in lant)si la insistentele noastre ia dat drumul…de atunci a inceput cosmarul…a fugit de acolo si de 1 luna si 17 zile nu mai stiu nimic de el…am plans zile in sir dupa sasha meu,nu am mai fost in stare de nimic…am fost odata sa il caut dar nu lam gasit….zilele astea o sa merg iar….sper din tot sufletul sa il gasesc,sa se intoarca acasa la el,el crede k noi lam parasit,ca nu il mai iubim…dar nu este asa.
Niciodata nici un cutzu nu o sa mai fie ca sasha o sa fie mereu el pe primul loc…