Inregistrare - Protectia Animalelor

Dupa cum ma invita formatul grupului, ”ce mai e nou in Neamt” ar fi cam asa…
Joi, 26 februarie 2011, dimineata, am fost anuntata de vecinii firmei tatalui meu ca au venit hingherii la cainii nostri (maidanezi salvati de la moarte, sterilizati si hraniti de tatal meu), care stau in curtea firmei si de unde mai ies pe sub gard in strada.
Unul dintre ei, cel mai mic si mai sperios, a fost luat de hingheri. Am dat telefoane peste telefoane ca sa aflu si eu cine sunt ”ecarisajul” si unde se afla. Cand am dat de domnul care se ocupa cu ”munca” de teren, dupa ”educatia” de rigoare pe care mi-a dat-o la telefon, am covenit sa ma duc sa iau cainele inapoi.
Cand am ajuns la adapostul primariei, care se afla in camp langa groapa de gunoi, am gasiit urmatoarele: 5 baraci jegoase din metal ingradite de un gard imens tot din tabla ruginita. In fiecare tarc erau cate 5-6 caini, mici, mari, bolnavi, tremurau vai de ei. Era ora mesei cica. Cand am intrat sa ne cautam catelul, s-a facut liniste in tarcuri. Doar cei cca 15 puiuti inghesuiti cu mamele lor intr-un tarc umed de 2 mp mai plangeau urlau intr-un fel in care nu am auzit in viata mea urland un catel. Catelul nostru nu era acolo.
Abia apoi ne-au spus ca inainte de venirea noastra au ”evadat” cativa caini si probabil al nostru era printre ei.Dupa iesirea noastra din acel infern metalic si rece si umed, au reinceput bubuielile, izbiturile, schelalaieli, urlete etc. Un caine era scos din ”adapost” cu latul de gat si bagat intr-o duba a ecarsajului. Refuz sa imi imaginez ce il astepta.
Am inceput sa ne cautam catelul prin zapada de 30-40 cm pe alocuri. El fiind negru, speram sa il gasim usor. Dupa vreo 30 minute de cautari in van, am renuntat si am fost asigurati de cei de la ecarisaj ca il cauta ei si ma suna…… Va inchipuiti ca nu am mai fost sunata.

NU DORESC NIMANUI SA VADA CE AM VAZUT EU ACOLO IN ACEA ZI !!!!! Ma gandesc zilnic la biata noastra catelusa care, desi sperioasa si timida, nu se departa niciodata de curtea firmei si aprecia fiecare os sau granula pe care o manca sfioasa din mana noastra in fiecare zi, si unde era iubita si ingrijita. Acum cine stie pe unde este si ce soarta o asteapta.

Ce vina are bietul caine? Nu mai bine o lasau la noi in curte unde urma sa o sterilizam si sa o ingrijim si iubim in loc sa ajunga traumatizata in acel adapost infect in care nici macar nu au fost in stare sa ii tine inchisi ca sa poata fi gasiti eventual de stapanii care vin sa ii ia acasa????

Si acum va intreb dragi prieteni: PE EI CINE II TRAGE LA RASPUNDERE?????? Cine ii pedepseste pentru cruzime????