Povestea mea…

  • Povestea pe care o sa v-o spun este una cu inceput trist si final fericit…
  • Era intr-o seara de octombrie racoroasa ,ma invarteam nelinistit cum o faceam zi de zi de 2 luni incoace pe langa ghena de gunoi,insa de fiecare data reuseam sa ma fac nevazut cand cineva se apropia de zona mea,ramanea afara doar mamica mea care latra de zor ,atragand atentia de la locul unde stateam pitit  cu inima cat un puricel din ala ce ma chinuia de dimineata pana seara,dar…dar atunci in seara aia nu am fost destul de atent si nu m-am ascuns la timp si a aparut asa de nu stiu unde o creatura maaaare nu stiam atunci ca se numeste femeie ,si cand m-a vazut a scos un sunet ciudat ,nu latra ca si mine dar am inteles eu ca nu era chiar de rau fiindca nu stiu de ce nu-mi era frica ,deloc,deloc,ooof dar uite ca a disparut,ce pacat,as fi vrut sa ma bage in seama mai mult…N-au trecut decat vreo 10 minute si a inceput sa-mi bata inima tare -tare ,cred ca se intoarce,ooo daaaa da ea este si are in mana ceva,sa merg ,sa nu merg si m-am dus inspre ea .In acel moment n-am stiut ce se intampla dar nu mai simteam pamantul sub labute ,eram insa intr-un loc cald in bratele ei si parca zburam ,m-a dus intr-o camera mare unde eram noi doi si inca cineva ,vai oare ce mi se va intampla?Cei doi vorbesc ,rad ,ma examineaza cu blandete si iau o decizie ,brusc se deschide o alta usa si un bat flexibil scuipa apa printr-un norisor  ,vai mi se face frica ,incep sa tremur desi femeia imi vorbeste incontinuu cu aceeasi voce calda ,apoi incepe sa ma stropeasca ,sa ma mangaie ,ma uda de-a binelea si parca incet ,incet imi vine inima la loc ,dar cuuum mi-a furat scaietii din blanita ,ooooh si mi-a omorat prietenii purecei ,cat imi va lua sa-i adun la loc ,mai mai tanti ce facusi?Dar ma simteam altfel,nu stiam pana atunci ca pot sa ma simt si altfel decat cu blanita incalcita si murdar…
  • De acolo mergem in alta camera si dintr-un obiect zgomotos ma invaluie un aer caldut ,numai bun de teleportat in tara viselor ,hmmm parca as dormi nitel ,dar baita imi face burtica sa scoata zgomote ciudate ,si prietena mea (ca deja mi-am dat seama ca asta este femeia) intelege si-mi pune in fata un castron cat mine  de mare cu lapte cald,oooh mor de pofta ,m-as baga in el dar totusi ma abtin,si dupa ce mi-am umplut burtica si mi-am dat seama ca prietenii mei nu mi-ar face rau ,pot sa trag un somnic ca taaare plina a fost seara asta de octombrie…aaaa sa nu uit au trecut doi ani de-atunci si eu sunt seful asa-mi zice prietenul meu ,si dorm cu ei ,nici n-as putea altfel fiindca suntem legati toti trei cu o sfoara invizibila dar incredibil de rezistenta. Si-am mai uitat ceva ma cheama Piki ,iubitul,”pretenu”,soare mic si mai cumva dar nu mai tin minte ;) ))
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Povestea mea…

  1. anna spune:

    Ce poveste frumoasa…as avea si eu multe de spus despre cei 18 caini ai mei..insa probabil mi -sar inchide blogul pentru prea multe articole:))piki e un catel norocos!!!

    • Adina spune:

      Multumim frumos,viata noastra s-a schimbat de cand il avem,casa nu mai e goala si cand il vedem cum se bucura cand venim acasa ne trece oboseala,e de neinlocuit Pikisorul meu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>