Aveti mare dreptate. Insa, sa stiti ca de exemplu, eu am incercat sa colaborez cu alte cateva persoane iubitoare de animale, le lasam numarul de telefon, deoarece ma gandeam ca poate chiar conteaza sa existe o solidaritate, si cine stie, cand ne putem fi de folos unul altuia (pentru animale). Insa, de fiecare data cand aflau cat castig (de putin), ca nu fac parte din nicio organizatie si ca tot ce am este intentia buna (de a cumpara boabe din banutii mei, de a strange cutii de cartoane de la serviciu, de a plati vreun tratament in functie de posibilitati, etc), nu mai vroiau sa auda de mine. Pur si simplu, daca nu am ceva consistent de oferit, nu sunt considerata a fi de folos. Trebuie musai sa am pile, sa fiu dintr-o fundatie, sa adopt vreo 13 caini, si sa ajut in cantitati industriale. Intentia buna a iubitorului comun de animale nu este valorificata. Putinul pe care l-ar oferi fiecare om din putinul lui, nu este deloc apreciat. Si iata inca un motiv pentru care “unde’s multi puterea creste”, nu functioneaza aici…
