Probabil ca in alte tari se merge pe ideea cumpararii animalelor de rasa de la crescatorii specializate tocmai din motivul ca acolo se presupune existenta unor altfel de conditii, precum aer curat, spatiu, etc, ceea ce in magazine evident ca nu exista. Pe de alta parte, exista acea idee putin egoista pe care doar iubitorii de animale impatimiti nu o au, si anume mandria de a avea un animal exotic sau de rasa, desi acesta nu apartine in mod natural mediului in care se afla “solicitantul”, si prin urmare iau nastere aceste blestematii de petcenter-uri. Aceasta atitudine isi are originea in vechile timpuri, cand achizitionarea unui animal nu se facea din respect sau din bine pentru respectivul animal, ci din mandrie, ca o achizitie.
Este aberant ca cineva sa isi poata imagina ca exista pe lumea aceasta orice fel de fiinta vie care poate fi sanatoasa si fericita in captivitate, tinuta inchisa 24/24 non-stop intr-un tarc fara sa poata alerga/zbura, fara sa se bucure de lumina soarelui, cer, iarba sau aer curat, asa cum toti o facem. Ganditi-va, in timp ce noi iesim afara din petshop la aer, iar ele continua sa ramane inchise in acele inchisori dezolante, in fiecare zi la fel.
Si intr-adevar, cum se mai poate numi un magazin bun, sau ca exista ceva normal in toate acestea, cand 9 din 10 oameni care intra in petshop nu pot gasi alte cuvinte decat “Vaaai, ce mila mi-e de ele”, “Saracele..”, sau “Vedeti ca ala vi-a murit..”, si pleaca de acolo cu un adanc sentiment negativ, iar acel singur vizitator care nu se plange este probabil un copil prea entuziasmat de vederea animalelor in sine.
Ati vazut si dvs acele afise chiar ironice cu “Va rugam nu faceti poze deoarece stresati animalele” din petshop-uri? Prin urmare, chipurile, le este teama ca o poza va “stresa” un animal tinut in captivitate, precum bichoni albi care erau defapt galbeni de pipi, cobai cu furunculoza, papagali cu coada jumulita, pasari mici cu boli de piele si fulgii cazuti, iepuri apatici si pe ici pe colo soricei si canari care deja isi dadusera duhul.
O alta ironie, este asa-zisa “dragoste pentru animale” a celor ce lucreaza in petshop-uri, iar aceasta “dragoste pura” creste direct proportional cu postul ocupat in cadrul petcenter-ului si respectiv a profitului incasat.