Motto: “…fiindcă ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este dezvăluit în mijlocul lor, pentru că le-a fost dezvăluit de Dumnezeu. Căci calităţile sale nevăzute, da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute, aşa că ei sunt fără scuză.” – Romani 1:19, 20
Eu nu am fost educata de mica in spiritul iubirii de animale sau de semeni. Pesemne in fiecare dintre noi este insa o samanta care asteapta momentul potrivit pentru a da rod. Imi amintesc unele “semne” pe care nu le-am constientizat atunci… Precum pisica de la bloc, care, acum cativa ani, nu stiu de ce, si-a adus puii la usa mea. Pe atunci eram punctuala si ma grabeam sa nu cumva sa ajung tarziu la lucru… si treceam lesne peste ocaziile de a ajuta… Am rugat un colocatar sa faca rost de o cutie si sa aiba grija de mamica si pisoi, pe atunci inca imi mai imaginam ca oamenii din jurul meu sunt amabili si, macar de jena mea, misca un deget la nevoie… Intre timp m-am mai dumirit si eu… Nu stiu daca iubirea autentica se dezvolta pe masura ce iti dezvolti spiritualitatea, dar tind sa cred ca oamenii care indragesc animalele si respecta mediul sunt mai apropiati de Dumnezeu decat restul… decat resturile.
Alaltaieri am gasit la gheena patru pui de pisica mici abandonati. Se pare ca sunt de rasa, persane. Eu nu mai am cum aduce animale in casa, dar le-am pierdut pe toate acelea carora le-am aranjat un mic adapost afara: rautatea vecinilor si sadismul unor copii le-a ucis. Credeam ca vara va fi mai linistita, macar e cald, la iarna iar o sa disper cu toate animalutele abandonate in frig; insa nici vara nu mai e atat de simpla si frumoasa… Ma ingrozesc cand vad atata suferinta la tot pasul si inversunarea cu care iti sar in cap, cand vrei sa faci un bine, autenticele javre autohtone. – Oricum, exprimarea “Iesi afara, javra ordinara!” a intrat deja in folclor. – Puii sunt de o luna, inca ar suge, le-am pus un plus alaturi si erau gramada pe ursuletul respectiv. Mai mult dorm, mananca foarte putin, nu deranjeaza pe nimeni. Astia de ii aduc nu numai ca nu se gandesc la pericolul ce ii paste pe micutii astia neputinciosi, dar nu le pasa nici de traumatismul pisicii-mama care avea puisori de crescut si apoi nu-i mai are…
O colega saritoare s-a oferit sa ma ajute cu micutii, sa le caute camine iubitoare. Eu am ramas cu plansetul lor in urechi: si cand scartaie vreo masina ori cand ciripesc unele pasari, ba chiar si cantecul greierilor imi suna a miorlait acum…
Ieri am asistat la atacul unui caine de rasa, o rasa de caini agresivi, asupra unui caine comunitar ce isi apara teritoriul. Nu am nimic cu cainele de rasa, mi-e mila si de ei, probabil sunt antrenati sa atace si sa raneasca grav, mortal. Am remarcat multi tineri cu asemenea caini, este posibil sa existe in oras o mafie care se ocupa cu luptele ilegale. Stapanul de ieri al cainelui, a sarit, i-a despartit pe cei doi masculi si a plecat fara sa comenteze, repede, avand bun simt, simtindu-se cu musca pe caciula sau punand la cale vreo razbunare. Se gasise insa un prieten de-al lui care sa injure cainele comunitar: ca el e de vina, ca e o javra, o potaie… Culmea e ca tinerelul asta nu era nici el tocmai arian, daca ma intelegeti, din “rasa superioara”, in alte vremuri era la acelasi nivel cu “javra” de care vorbea. Dar lumea uita, lumea nu invata nimic din istorie. Cretinism cronic. Un batranel a sarit si el, mai pornit decat mine, mi-a placut ca a intervenit. Legea le interzice sa-i poarte fara botnita. Iar eu am pretentii de la astia cu caini de rasa: e musai sa ii dreseze, sa asculte comenzile, nu doar acelea de lupta si atac si “kill him”!
(De altfel, toate discutiile despre caini sau pisici de rasa mi se par aiurea, pentru ca pisica mea culeasa de pe strada este de “rasa europeana”, iar despre cainii de pe la tara sau de prin orase, catalogati pe nedrept drept “maidanezi”, cartile spun ca sunt de “rasa comuna”. Deci toti sunt de rasa!)
Dar n-ai cu cine discuta! Am niste vecini cu un caine frumos “de rasa”… Cica il cheama Cartus. Nu prea inteleg de ce tocmai Cartus! Ce idei au unii! Dupa cum sunt “stapanii” lui, de ce nu i-or fi zis “Salamior” sau “Slaninuta”?! Familia aceasta e o familie de obezi, ceea ce nu e prea grav, dar sunt si niste neciopliti si tin si cainele nemancat. Cand scapa, vine, saracul, si mananca cu pofta toate bobitele puse de mine pentru cainii comunitari din zona. Si sunt bobite ieftine, uneori, satuli, fiindca au luat cina pe la altcineva, ceilalti caini de pe strada nici nu se ating de bobitele mele, dar Cartus le adora! Nici cainele acesta nu prea vine cand il cheama stapanii, ori nu e deloc dresat, ori e batut.
Sunt insi frustrati, cruzi, de nimic, care lovesc copiii sau animalele pentru ca nu se pot apara, ei nu au curaj sa se ia de cineva pe masura lor. Iar rautatea se mosteneste, se molipseste rapid.
Am vazut intr-o seara un tata invatandu-si baiatul sa mearga pe sinele de cale ferata. Da, asa considera el ca e bine! Era deja intuneric, catelusii de la un punct CFR au inceput sa ii latre cu vocile lor subtiri, angajatii se uitau luuung, dar “parintele” asta nu avea nicio apasare!
In alta seara, in spatele meu, o mamica grijulie se bucura anticipat ca o sa “le mearga fulgii” cainilor care treceau pe langa noi “atunci cand i-or inhata hingherii”! Asta isi invata ea fetita. Cand i-am facut observatie, politicos si zambind, dumneaei a schimbat nota: ca si ea le da mancare, doar ca sar la ea, nu musca, dar latra… Si era atat de proasta, incat imi zicea mie ca hingherii ii ridica pe caini ca sa ii vaccineze!! Mai zicea un copil ca “hingherii sunt Politia Animalelor”. – Probabil tot de la asemenea “instructori” atotstiutori aflase! Iar tipa aceia s-a dovedit o toapa pana la sfarsit, ca a tulit-o fara sa salute, trecand cu fetita pe rosu la semafor! Si cainii stiu si asteapta la semafor, astia desteptii nu pot, sunt prea grabiti sa realizeze niste lucruri marete, asa, la nivelul inteligentei si bunatatii lor!!
Ma gandeam, dupa cate cazuri am auzit, ca hingherii astia fac ceva bani, serios! 1. Iau salariul de la stat. 2. Unii ii platesc ca sa nu ridice cainii de la blocul lor. 3. Altii ii platesc ca sa le duca material de antrenat pentru cainii de lupta. 4. Vand cainii de rasa abandonati sau pierduti pe domeniul public. Astia “wise guys”, nene!
Dar pana la urma ei vor pierde razboiul! Cu ideea asta ne mai mangaiem. Dumnezeu e deasupra tuturor si va da fiecaruia dupa talentul si munca lui! 
